PREZENTARE GENERALĂ
Tradiția locală și unele argumente de ordin stilistic îndreptățesc datarea lăcașului cândva în a doua jumătate a sec. XVII – prima jumătate a celui următor.
Alcătuirea sa este simplă, cu naos de plan dreptunghiular continuat la est de o absidă poligonală, iar la vest de un pronaos peste care se înalță
un turn-clopotniță scund. Cel din urmă provine probabil dintr-o etapă ulterioară (sec. al XIX-lea). De-a lungul existenței sale, biserica s-a aflat în repetate rânduri într-o stare avansată de deteriorare, motiv pentru care i-a dispărut probabil și pictura de la interior.

SITUAŢIA ANTERIOARĂ INTERVENŢIEI
În ultimele decenii, învelitoarea de șindrilă s-a degradat din nou, așa încât apa din precipitații a afectat părți din structura șarpantei și a pătruns la interior. Pentru o proteja temporar, localnicii au acoperit-o cu o prelată, fapt ce a favorizat și mai mult atacurile fungice și xilofage asupra structurii din lemn.

PROPUNERE DE PUNERE ÎN SIGURANȚĂ
Ca urmare a evaluării stării de conservare, s-a propus documentarea, demontarea și completarea de urgență a elementelor degradate din lemn (lați),
apoi montarea unei noi învelitori de șindrilă.

LUCRĂRI EFECTUATE
După documentare, s-a pregătit șarpanta, înlocuindu-se șipcile degradate, păstrându-se însă cât mai mult din materialul original. În cele din urmă,
s-a montat noua șindrilă, tratată în prealabil împotriva intemperiilor și a dăunătorilor biologici cu o soluție pe bază de sulfat de cupru oferită de producătorul Bochemit şi de distribuitorul Deposib Expert din Sibiu. Intervenția a fost coordonată de Asociaţia pentru Patrimoniu Activ – PACT din Timişoara şi a fost co-finanţată de Ordinul Arhitecţilor din România, Mitropolia Banatului, Parohia Jupâneşti şi Primăria or. Făget.

PREZENTARE GENERALĂ
Biserica de lemn de la Dragomireşti este una dintre cele mai vechi şi valoroase din Banat, deşi atât anul construcţiei sale cât şi cel al aducerii sale în sat este încă învăluit în mister. Biserica datează din secolul XVII-XVIII. Pictura, una dintre cele mai valoroase din Banat, este realizată de zugravii Savu Zăbran și Groza Bârzav care aveau să picteze și să semneze ușile împărătești ale acestei biserici în 1774. Dacă este să acceptăm tradiția locală potrivit căreia biserica a fost construită inițial în satul Zorlențul Mare și apoi, cândva, aceasta a fost mutată în Dragomirești, în lipsa unor semne de mutare a bisericii/a unor urme care să indice faptul că biserica a fost mutată după realizarea decorului pictat, aceasta trebuie să se fi mutat anterior realizării pisaniei bisericii care deja menționează actuala sa locație (Dragomireștiul). Având în vedere că o conscripție de la 1755 înregistrează în Zorlențul Mare o biserică de lemn relativ nouă, din anul 1737, se poate presupune că de fapt, la Dragomirești a fost vândută o mai veche biserică de lemn a comunității din Zorlențul Mare.

SITUAŢIA ANTERIOARĂ INTERVENŢIEI
Învelitoarea de şindrilă a bisericii, cât şi a micului turn de deasupra pronaosului, se găseau într-un avansat stadiu de degradare, periclitând starea de conservare a monumentului și a decorului său pictat. Apa pluvială s-a infiltrat de-a lungul timpului în interiorul bisericii și a afectat tavanul pronaosului, bolta naosului și cea a absidei altarului.

LUCRĂRI EFECTUATE
A fost înlocuită învelitoarea foarte degradată cu o înveliatoare nouă, de şindrilă de aceeiaşi esenţă şi dimensiune. Aceasta a fost bătută în 3 straturi, cu cuiul aparent. Învelitoarea veche era în două straturi, dar s-a decis adăugarea unui strat în plus pentru a-i spori rezistenţa în timp. Şindrila a fost tratată în prealabil cu o substanţă cu proprietăţi de fungicid şi insecticid.

PREZENTARE GENERALĂ
Biserica de lemn din Crivina de Sus cu hramul “Cuvioasa Paraschiva“ este cea mai veche astfel de biserică din zonă, tradiția orală precum și o inscripție în chirilică de pe portalul sudic consemnând anul 1676 ca an al ridicării acesteia. Testele dendrocronologice prelevate în vara anului 2016 confirmă vechimea acesteia. Biserica de lemn din Crivina de Sus este centrul unui proiect multidisciplinar (Biserici Înlemnite din Banat), ce se desfășoară începând din anul 2013 la inițiativa Asociației Peisagiștilor din România, Filiala Teritorială Vest, proiect gândit ca o sumă de ateliere interdisciplinare de arhitectură şi urbanism, peisagistică, restaurare de pictură şi piatră, antropologie şi studii culturale. În perioada 2013-2017 s-a realizat releveul bisericii (scanare laser si fotogrametrie) și o serie de studii (studiu geologice, studiul dendrocronologic, analiza compoziției tencuielilor, sondaje arheologice, studiu istoric etc.). În anul 2018 s-a trecut la tăierea și cioplirea stejarului pentru tălpi și apoi ridicarea bisericii pentru înlocuirea tălpilor degradate, precum și refacerea fundației de piatră fără mortar. În 2019 s-au realizat lucrări de plombare, continuizare și înlocuire a unor elemente structurale la turn și șarpantă. Ulterior, s-a tencuit cu tencuială pe bază de pământ interiorul bisericii.

SITUAŢIA ANTERIOARĂ INTERVENŢIEI
Învelitoarea din şindrilă era în degradată de mulţi ani, biserica era acoperită cu o folie butuminoasă prin care pătrundea apa meteorică când a început implicarea voluntarilor. În 2013 acoperişul a fost acoperit adiţional cu o prelată ventilată.
În anul 2015, în cadrul proiectului s-a reușit montarea unui acoperiș provizoriu de protecție, realizat dintr-o membrană tensionată, acoperiș ce permite desfășurarea acțiunilor de cercetare și a celor de restaurare.

PROPUNERE DE PUNERE ÎN SIGURANȚĂ
S-a propus punerea în siguranță a bisericii prin refacerea învelitorii. Șindrila nouă este de 43 de centimetri lungime iar lățimea cuprinsă între 8 și 12 cm cu terminația dreaptă. Lețurile degradate existente erau subdimensionate, astfel că au fost înlocuite cu unele adecvate având dimensiunea de 4×5 cm.

LUCRĂRI EFECTUATE
Intervenția propriu-zisă a constat în demontarea și montarea unei noi învelitori din șindrilă respectându-se dispunerea, dimensiunea, materialul și
tehnica de confecționare a celei anterioare.

PREZENTARE GENERALĂ
Castelul de la Banloc este unul dintre cele mai reprezentative din Banatul de câmpie. Ceea ce este mai puţin cunoscut este că alături de castel şi parc, pe întinsul proprietăţii ce-i aparţinea acestuia, se află numeroase alte edificii, de dimensiuni mai modeste, abandonate, năpădite de vegetaţie şi vandalizate de nenumărate ori de-alungul istoriei lor.
Turnul de pază sau Cula de la Banloc, cum o numesc localnicii, aflat în imediata vecinătate a drumului DN 59B, între Deta şi Banloc, mărginea cândva extinsa proprietate a familiei Karacsonyi, cea care deţinea şi palatul până la începutul sec. XX. Este o construcţie eclectic-romantică de sfârşit de secol 19, abandonată de mai bine de 70 de ani şi avariată de cutremurul din 1991.

PROPUNERE DE PUNERE ÎN SIGURANȚĂ
Cula prezintă fisuri pe toată secţiunea datorate cutremurului din 1991; planşeul de lemn şi scările de acces au dispărut. Acoperişul de tip terasă, este puternic degradat, permiţând infiltraţiile apei pluviale. În fisura provocată de cutremur au crescut doi arbuşti, care prin rădăcinile lor, au accentuat-o semnificativ. Porţiuni întregi din zona de crenel şi merlon sunt căzute.

LUCRĂRI EFECTUATE
S-a construit o structură de lemn, care să sprijine pe zona de crenel şi merlon şi care să protejeze cula de intemperii. Pentru împiedicarea accentuării fisurilor verticale vor fi adăugaţi 5 tiranţi metalici care le vor stabiliza pe acestea. Această învelitoare de urgenţă are rolul de a prelungi viaţa turnului, până când autorităţile vor găsi resursele financiare pentru a o restaura şi refuncţionaliza.