Prezentare GeneralăCuptorul de topit fier se află la ieșirea din satul Zimbru, comuna Gurahonț, județul Arad, pe Valea Râului, la 3 km de sat, lângă cabana forestieră, la intersecția drumului ce urcă, în stânga, spre Dosul Laurului și în dreapta, spre cătunul Brusturescu. Locul unde este amplasat e numit „Jumelț”. În lucrarea istoricului Marki Sandor […]
Prezentare Generală Cuptorul de topit fier se află la ieșirea din satul Zimbru, comuna Gurahonț, județul Arad, pe Valea Râului, la 3 km de sat, lângă cabana forestieră, la intersecția drumului ce urcă, în stânga, spre Dosul Laurului și în dreapta, spre cătunul Brusturescu. Locul unde este amplasat e numit „Jumelț”. În lucrarea istoricului Marki Sandor „Monografia orașului liber regesc și a comitatului Arad”, vol. II, pagina 862, este consemnat faptul că: „Contele Welslheim a fost urmat la Zimbru de Bogdanovici Sandor, care a construit un furnat (cuptor) de topit metal, care în urma arderii obținea o producție de 25-30 quintale bare de fier.” Cuptorul a fost construit în perioada 1844-1864, din blocuri de piatră susținute de plăci de fontă și cărămidă arsă în zona centrală. Acesta are o formă de trunchi piramidal cu baza pătrată, în mijloc are un gol în formă cilindrică, iar pe cele 3 suprafețe laterale, jos are 3 intrări prin care se alimenta focul, se eliminau rezidurile și se scurgea minereul topit care era pus în diferite forme, apoi răcit cu apa din apropiere. Încărcarea cuptorului cu minereu se făcea prin partea superioară, acesta având 15 metri înălțime. Datorită eroziunii și degradării, monumentul a ajuns la înălțimea aproximativă de 7 metri.
Situația anterioară intervenției Cuptorul prezenta fisuri și dislocări de material în zidul din piatră, surparea laturii vestice a cuptorului cu expunerea coșului de chirpici semiars și deteriorarea gravă a „cojii” interioare expusă la intemperii. De asemenea, între cele 2 „coji”, la interior, au crescut 3 copaci (salcâm), iar la partea superioară a cuptorului s-a dezvoltat vegetația.
Propunerea de punere în siguranță
A fost propus refacerea celor 2 bolți, a umerilor, a canalelor laterale de cărămidă și completarea/fixarea unor elemente.
Lucrări efectuate
S-a rezidit bolta estică și cei doi umeri din partea de est. A fost asamblat și cofrajul din partea nordică, dar nu s-a mai rezidit acea boltă. Au fost restaurate unele degradări, canalele de cărămidă, dislocările și au fost rostuite unele fețe ale cuptorului. S-a decis a nu se elimina vegetația de pe partea superioară a cuptorului și a copacilor din interior, din cauza riscului de colaps. Aceasta va fi înlăturată într-o viitoare restaurare.
Specialiști
Dobra Ionuț (Meșter), Tămășan Maria (Arhitect) – Altra Studio, Vaida Eugen (Arhitect), Vaida Ștefan (Meșter), arheolog Sava Victor, arh. Nagy-Vizitiu Alexandru, ing. geolog Adriana Mechenici, ing. Bogdan Ion Alex, expert tehnic ing. Kalman Cziszter, istoric de artă Burnichioiu Ileana, expert MCC arh. Gheorghiu Teodor Octavian
Parteneri și sponsori
Asociația Monumentum | Alteța sa Regală Prințul Charles, prin The Prince’s Foundation| Primăria Gurahonț | Direcția Județeană de Cultură, Culte și Patrimoniu Arad | Consiliul Județean Arad | Complexul Muzeal Arad | Negru Dorin -Dumitru s.r.l. | Restaurant HER2018 s.r.l. (La Herbei) din Gurahonț
Voluntari
Albuțiu Iancu Răzvan, Bocănici Ana Nicola, Gnad Andrea, Lucaciu Marcel, Nijat Dadashzade, Onica Andrei Florin, Spânu – Ferencz Fabian, Varga Iulia Alexandra
PREZENTARE GENERALA (istoric, descriere monument): Istoria pământului pe care ulterior se va înălţa ansamblul bisericii se leagă de schitul de măicuţe care, în anul 1759, este atestat documentar prin atribuirea sa în cadrul proprietăţii funciare a lui Toader Curt. Conform documentului, schitul măsura „30 de stângeni în lung şi 30 de stângeni în lat”, adică […]
PREZENTARE GENERALA (istoric, descriere monument):
Istoria pământului pe care ulterior se va înălţa ansamblul bisericii se leagă de schitul de măicuţe care, în anul 1759, este atestat documentar prin atribuirea sa în cadrul proprietăţii funciare a lui Toader Curt. Conform documentului, schitul măsura „30 de stângeni în lung şi 30 de stângeni în lat”, adică aproximativ 50 de metri pătraţi. La 1802, Vasile Curt termină de construit biserica din lemn cu hramul „Adormirea Maicii Domnului” în curtea schitului.
În anul 1832, Alecu şi Anna Curt construiesc între biserică şi proprietatea lor o clopotniţă în stil baroc şi un zid de incintă cu 15 statui. În 1858 inaugurează în curtea bisericii cripta familiei, încununată de un monument funerar. Conform inscripţiilor de pe laturile de nord şi sud ale soclului funerar, motivul pentru care cei doi au inaugurat această criptă a fost comemorarea morţilor a şase dintre copiii lor.
Ansamblul bisericii “Adormirea Maicii Domnului” are în componență următoarele obiecte:
Biserica de lemn “Adormirea Maicii Domnului”, cod LMI cod LMI BT-II-m-B-01990.01, datare 1802;
Zid de incintă, cod LMI cod LMI BT-II-m-B-01990.01, datare 1832, ce face obiectul prezentei intervenții de urgență.
Alipită clopotniţei pe latura de est, poarta cu statui este lungă de aproximativ 29 metri şi lată de un metru. Aceasta este alcătuită din şapte niveluri de trepte, înălțimea medie a unei trepte fiind de 50 de centimetri. Poarta atinge o înălţime de 5 metri de la nivelul solului în punctul maxim şi de aproximativ 2 metri în punctul minim. Este construită din zidărie de cărămidă cu mortar de var-nisip, cu coronament din lespezi de piatră la nivelul treptelor şi ornamentată cu profilaturi verticale din mortar, al cărui ritm corespunde cu poziţiile statuilor. La nivel central, zidul prezintă o deschidere boltită prin care se făcea accesul în clopotniţă. În prezent, retencuirile locale cu mortar de ciment dau un aspect inestetic zidului și favorizează infiltrațiile din apă ascensională în masa zidăriei.
Cele 15 statui de poartă sunt sculptate din blocuri de calcar local de calitate slabă şi prezintă degradări vizibile. Pentru interpretare, ele trebuie tratate ca un grup statuar de 12 Apostoli în mărime naturală, în centrul cărora se află Isus Hristos cu globul crucifer, flancat de doi îngeri care se roagă.
Majoritatea Apostolilor nu sunt individualizaţi nici după canoanele ortodoxe, nici după cele catolice. Au ca atribute suluri, cărţi sau cruci, ceea ce indică o influenţă mai degrabă bizantină în reprezentare. Întâmplătoare pare a fi şi tratarea părului facial, în defavoarea abordării sale ca semnalment important, fie că este vorba de lungimea sau de absenţa sa.
Sculpturile nu se remarcă printr-o calitate artistică deosebită, rareori statuile se desprind din bloc pentru a saluta sau a face mişcări dinamice. Chiar şi în operele de mare calitate ale artei bizantine, se obişnuieşte ca Apostolii să fie reprezentaţi în grup şi simbolizaţi doar prin numărul lor şi, unde condiţiile permit, prin prezenţa unor nimburi sau a unor atribute generice. În cazul de faţă, ambiguitatea reprezentării pare să se afle în strânsă legătură cu aptitudinile sculptorului şi cu calitatea pietrei folosite.
SITUATIE ANTERIOARA INTERVENTIEI (degradari si alte probleme): Zidul de incintă prezenta o serie de degradări cauzate de lipsa unor lucrări de întreținere și intervenție, iar când acestea au fost realizate, au fost executate cu materiale incompatibile.
Zidul de incintă a fost realizat din zidărie de cărămidă cu mortar de var-nisip, având la partea superioară un coronament din lespezi de piatră pe care sunt amplasate statuile. Zidul era protejat cu o tencuială de epocă, pe bază de var-nisip, zugrăvită ocru deschis, cu accente zugrăvite în alb. Asupra acestor tencuieli s-a intervenit în ultimul deceniu și au fost executate “reparații” cu mortare pe bază de ciment, incompatibile cu materialul original, menținând în masa zidărie umezeala provenită din apa ascensională. Acest lucru a condus la apariția fenomenului de gelivitate, care a determinat apoi freabilizarea cărămizilor și, mai sus, a pietrei. În plus, tencuielile aveau un aspect inestetic, fiind realizate pe forme nedefinite.
Deseori monumentele din piatrã sunt atacate de diverse specii de microorganisme, de la cele inferioare ca bacterii și fungi, la microorganisme superior organizate cum sunt algele și mușchii, ce produc pietrei numeroase degradãri.
Piatra, chiar dacã este un material anorganic, poate constitui un mediu prielnic pentru dezvoltarea tuturor categoriile de organisme: bacterii, fungi, alge, licheni, mușchi sau chiar plante superior organizate. Acestea se pot dezvolta pe pietre în condițiile în care au un conținut ridicat de umiditate, fiind active cu precãdere pe calcare și gresii calcaroase, situație întâlnită și în cazul nostru.
Astfel, se puteau observa depuneri aderente, cruste și distrofii cromatice cauzate de biodegradările pietrei.
LUCRARI EFECTUATE: Scopul intervenției a vizat punerea în siguranță a zidului de incintă prin eliminarea lucrărilor care au condus la acumularea umidității în masa zidăriei și, mai apoi, la freabilizarea cărămizilor, a coronamentului de piatră de la baza statuilor și a statuilor propriu-zise.
Astfel, am îndepărtat tencuiala din mortar de ciment de pe laturile de sud, est și nord ale zidului, după care am făcut injectări în masa zidăriei, în zonele sensibile, cu mortar fluid de var hidraulic, urmând apoi rezidiri punctuale cu cărămidă plină și rostuiri. Paramentul zidului a fost finisat cu o tencuială și tinci pe bază de var hidraulic.
Împreună cu restauratorii ce ni s-au alăturat, am biocidat și am îndepărtat de pe statuile și coronamentul din piatră, depunerile biologice, cu instrumentar adecvat.
Întrucât statuile vor rămână în continuare expuse intemperiilor și acestea prezentau exfolieri parțiale și demineralizări ale pietrei, ele au fost la final tratate preventiv cu o soluție de restaurare pe bază de etil-silicați. Astfel, am prelungit perioada în care pot aștepta o intervenție majoră de restaurare.
LOCATIE (sat, comuna, judet): Sat Hilișeu-Crișan, com. Hilișeu-Horia, jud. Botoșani
Multe din învelitorile bisericilor evanghelice și a fortificațiilor lor erau inițial realizate din șindrilă. Martore sunt elementele structurale care mai păstrează urmele cuielor din lemn. În timp însă, odată cu creșterea puterii economice a comunităților de sași, aceste învelitori au început să fie schimbate cu unele din materiale mai durabile. Așa se face că astăzi […]
Multe din învelitorile bisericilor evanghelice și a fortificațiilor lor erau inițial realizate din șindrilă. Martore sunt elementele structurale care mai păstrează urmele cuielor din lemn. În timp însă, odată cu creșterea puterii economice a comunităților de sași, aceste învelitori au început să fie schimbate cu unele din materiale mai durabile. Așa se face că astăzi majoritatea covârșitoare a acestor monumente este acoperită cu țiglă.
La Homorod solicitarea pentru intervenție a venit din partea lui Horst Bretz, reprezentantul asociației sașilor din Homorod (HOG Hamruden). El ne-a povestit despre starea proastă în care se găsea învelitoarea turnului: aceasta se deteriorase și începuseră să apară găuri care permiteau infiltrațiile de apă și expuneau structura. Am vizitat, am aprobat și anul trecut în luna mai ne-am apucat de treabă. I-am avut alături pe meșterii din Maramureș cu care colaborăm de obicei: Maria Bălin, Mihai Bălin și colegii lor, Ioan Toporan, Florin Moldovan și Dumitru Bud.
Prima zi a început cu protecția muncii, făcută direct în acoperișul unde aveam să lucrăm în următoarele săptămâni.
Ce am făcut?
Lucrările au constat în înlocuirea învelitorii existente cu una de draniță din lemn de brad bătută în 2 straturi, realizată după aceeași formă și dispunere precum cea veche, deteriorată. Lații vechi deteriorați au fost de asemenea înlocuiți. Studiul istoric a fost cel ce a stat la baza identificării tipologiei și dispunerii istorice a șindrilei.
Voluntarii au avut ocazia să testeze “calul” de șindrilă construit de către meșteri și să facă chiar ei modelarea ciocurilor dranițelor.
Îi mulțumim echipei de voluntari coordonată de Mara Banu care a realizat releveul șarpantei.
Jan Hülsemann a fost cu noi și pe acest șantier. El a coordonat activitățile cu voluntarii și i-a îndrumat pe aceștia în realizarea releveului. Alături de el studenții au asistat la o serie de prezentări, unele cu aplicabilitate imediată pe șantier.
Le-am avut alături de noi pe Ileana Burnichioiu, istoric la catedra de “Cercetarea, conservarea și valorificarea patrimoniului istoric” din cadrul Universității „1 Decembrie” din Alba Iulia, și pe Celina Gora, istoric, voluntară a Ambulanței, cu o lucrare de doctorat pe tema învelitorilor de draniță din zona Moldovei. Iștvan Botar de la Dendrolab a realizat un studiu dendrocronologic pentru detarea precisă a șarpantei turnului, majoritatea elementelor fiind cuprinse între anii 1734-1735 după ce un incendiu de la mijlocul sec. al 17-lea devastase turnul.
Ne-am bucurat mult de prezența celor care au făcut posibilă realizarea acestei intervenții prin finanțarea lor consistentă cu suma de 10.000 USD: Andrei Vizireanu (full-time thinkerer, designer și scriitor specializat în suport pentru organizarea eficientă și sustenabilă a ONG-urilor și a companiilor) și Geanina Cernica (artistă). În iarna anului trecut ei organizau o licitație a unui tablou realizat de Geanina, iar suma de vânzare (25.000 euro) a fost donată integral Ambulanței pentru monumente pentru sprjinirea celor patru intervenții din județul Brașov. Le mulțumim și sperăm că s-au simțit bine alături de noi.
În vederea achiziției șindrilei, a grinzilor, a lețurilor și a cuielor necesare s-au strâns următoarele contribuții:
Primăria Homorod a contribuit la inițiativa dlui primar Ștefan-Doru Șona cu suma de 10.000 de Lei (approx. 2000 Eur)
Consistoriul Districtual Evanghelic din Brașov a contribuit cu suma de 10.000 Lei (approx. 2000 Eur)
HOG Hamruden a contribuit cu suma de 5600 Eur.
Cazarea a fost asigurată de către HOG Homorod în casa parohială din sat. Gazdele noastre au fost domnul Marton Janos (Ioan) și doamna Marton Elisabeta, care ne-au gătit niște mese bune să te lingi pe degete. Ei au fost ghizii noștri în sat, au petrecut timp cu noi în foișorul din curte și s-au asigurat ca șederea noastră la casa parohială să fie confortabilă.
Mulțumim pentru produsele de casă, dar mai ales pentru brânzeturi și dulceața delicioasă de zmeura doamnei Demeter Ekaterina din sat. Ne bucurăm atunci când putem să susținem producătorii locali.
Voluntari: Adrian Hodrea, Eugen Dragoș Băbeanu, Radu Remus Macovei, Ana Măria Pârvulescu, George Ioan Naum, Popa Radu-Ștefan, Andreea Ilica, Bolat Ege, Teacă Flavia Ioana, Diana Oprea, Vizireanu Andrei, Geanina Cernica, Catinca Mănăilă, Dragoș Țigău, Mară Catargiu, Bianca Fried
Meşteri: Mihai Bălin, Măria Bălin, Ioan Toporan (Grigoreanu), Florin Moldovan, Dumitru Bud
Coordonatori tehnici: Jan Hulsemann, Eugen Vaida
Coordonator logistic: Andreea Năprădean
Studiu istoric: Ileana Burnichioiu, Celina Gora, Marius Moldovan
Donatori: Andrei Vizireanu, Geanina Cernica
La final dorim să le mulțumim sponsorilor noștri strategici, Profi Romania și DEDEMAN fără de care munca noastră nu ar putea fi posibilă.
Intervenția s-a realizat în cadrul proiectului „Ambulanţa pentru monumente”, proiect inițiat de Asociația Monumentum și sprijinit de The Prince’s Foundation, organizație prezidată de Majestatea Sa Regele Charles al III-lea.
Cabanele montane sunt parte din patrimoniul național doar în inimile iubitorilor de munte, ca noi. În rest, nu le vom găsi pe nicio listă a monumentelor istorice iar multe sunt abandonate sau modificate irecognoscibil. Nu există niciun sistem de protecție pentru cabanele istorice, nici măcar pentru cele înființate de SKV. Aici am avut norocul de […]
Cabanele montane sunt parte din patrimoniul național doar în inimile iubitorilor de munte, ca noi. În rest, nu le vom găsi pe nicio listă a monumentelor istorice iar multe sunt abandonate sau modificate irecognoscibil. Nu există niciun sistem de protecție pentru cabanele istorice, nici măcar pentru cele înființate de SKV. Aici am avut norocul de proprietari înțelegători.
În continuare cabana nu este funcțională dar este pusă în siguranță.
Coordonatoarea noastră, Veronica Răileanu Vaida, își amintește cu drag din anii de studenție de cabana Leaota; cu atât mai mult s-a bucurat că a putut contribui la salvarea ei:
“ Am ajuns la Leaota în iulie 2022 după 15 ani, cu aceeași bocanci! Eram încă studentă când băteam munții cu un club montan. Cabana Leaota este dezafectată de mulți ani, în interior ploua de câțiva ani, cabana fiind acoperită cu o tablă metalică deja degradată. Munții Leaota au culmi și văi domoale dar aici nu ajung mulți călători, zona fiind mai greu accesibilă, noroc că e o stână și proprietarii supraveghează și clădirea. Iată cum a fost la munte 3 saptămâni vara trecută!
Cum e să adormi cu luna printre brazi și să te trezești cu soarele printre brazi? Așa a fost intervenția de la Leoata, la care am dormit direct afară pe prispa unei anexe dezafectate.
Cabanele montane păstreaza un șarm al vremurilor care s-a așezat peste ele și le-a modelat. Aflată pe un mic platou orientat către pădure, cabana, care de fapt e doar un refugiu acum, se afla în stare de degradare avansată. Aceasta face parte din circuitul refugiilor montane construite înainte și imediat după război din materiale din proximitate și acoperită cu șiță.
Intervenția s-a desfășurat la nivelul acoperișului unde s-a refăcut sistemul inițial de acoperire sub îndrumarea arhitectului Jan Hulsemann care ne-a ghidat pe parcursul celor 3 săptămâni ale șantierului.
Pe lângă operațiunile de bază, s-au recuperat elementele decorative de tablă și s-au montat din nou pe colțurile acoperișului. De asemenea, s-a înlocuit suportul de lemn a acestor elemente de tabla, fiind sculptat după elementele originare. De asemenea, s-a realizat un releveu al fațadelor și al învelitorii.
Proprietarul cabanei ne-a pus la dispoziție materialele de construcție necesare. Adrian Ciurea a fost mereu prompt cu nevoile noastre de pe șantier și a avut amabilitatea să ne prezinte din partea Fundatiei Conservation Carpathia activitățiile de protejare a patrimoniului natural în care sunt implicați.
Am apelat la 3 meșteri șițari din zonă care au fost de acord să se izoleze cu noi timp de 3 săptămâni.
Până la cabană se poate urca doar pe jos timp de 1,5 h. Materialele le-am urcat cu 2 tractoare, care de-abia au reușit să urce pe drumul de pământ denivelat și înmuiat de viituri. Cătălin Diaconescu cu cei 2 fii ai săi, Lorin și Sorin au fost alături de noi în această operațiune și apoi pe tot parcursul intervenției. Băieții ne-au ajutat să ne adaptăm mai ușor la mediul în care am stat și ne-au transportat cu ATV-ul proviziile necesare. Sus, la 1330 m nu am avut nici semnal și nici curent electric. Apa pentru spălat și gătit o aduceam de la izvorul de lângă refugiu, ca pe vremuri. Lipsa semnalului a facut ca grupurile de studenți să se coaguleze mai ușor în jurul poveștilor la focul de tabară. Serile la Leaota se încheiau cu un foc de tabară la care se trăgeau concluziile zilei. Jan Hülsemann însuflețea chitara cu care urcase, iar Sebastian îl acompania la vioară.
Am avut noroc de vreme senină pe tot parcursul intervenției, mai puțin câteva zile în care a plouat mocănește.
S-a lucrat la foc intens, pentru ca meșterii băteau cu vână șița. Nea Ioan a fost sufletul intervenției, el înviora mereu atmosfera cu o gluma pe care o avea la îndemână.
Mesele gustoase au fost pregătite de voluntarii care au făcut eforturi mari la bucătărie, toate operațiunile începeau cu căratul apei de la izvor și putea fi nevoie și de un foc dacă găteam la ceaun. Dimineața primeam lapte proaspăt și brânză de la stână de pe deal unde poveștile cu urșii și lupii erau la ordinea zilei. Maria Mîndru ne-a ajutat să identificăm și să culegem plante pentru ceai.”
Prietena noastră, Daiana Maciulschi și-a luat concediu și a venit de la Timișoara ca sa fie cu noi și să coordoneze o săptămână acest șantier în condiții neobișnuite.
Mulțumim ISU Argeș pentru punerea la dispoziție a unui cort și prietenului ambulanței, Marcel Lucaciu pentru implicare și promptitudine.
La final dorim să le mulțumim sponsorilor noștri strategici, Profi Romania și DEDEMAN fără de care munca noastră nu ar putea fi posibilă.
Intervenția s-a realizat în cadrul proiectului „Ambulanţa pentru monumente”, proiect inițiat de Asociația Monumentum și sprijinit de The Prince’s Foundation, organizație prezidată de Majestatea Să Regele Charles al III-lea.
PREZENTARE GENERALĂ Biserica de lemn Adormirea Maicii Domnului, ce face obiectul lucrării se află în centrul localității Butoiu de Sus, comuna Hulubești, județul Dâmbovița. Hulubești este o comună în vestul județului Dâmbovița, la 35 km de Târgoviște formată din satele Butoiu de Jos, Butoiu de Sus, Hulubești (reședința), Măgura și Valea Dadei, satele fiind aşezări […]
După finalizarea interventiei si desfacerea schelei – pregătită de iarnă.
PREZENTARE GENERALĂ
Biserica de lemn Adormirea Maicii Domnului, ce face obiectul lucrării se află în centrul localității Butoiu de Sus, comuna Hulubești, județul Dâmbovița.
Hulubești este o comună în vestul județului Dâmbovița, la 35 km de Târgoviște formată din satele Butoiu de Jos, Butoiu de Sus, Hulubești (reședința), Măgura și Valea Dadei, satele fiind aşezări de tip răsfirat, dispuse pe văile croite de Pârâul Potop şi afluenţii săi Strâmbu şi Butoiu. Pe teritoriul comunei se intersectează șoselele județene DJ702A și DJ702D, care o leagă de Crângurile de Sus pe DN7 și de Dragomirești, pe DN72A.
Satul Butoiu de Jos s-a numit în trecut Potoc, luându-şi numele de la pârâul Potoc, cum se chema în trecut Potopul, care trecea prin apropierea acestui sat. Tot aşa cum se numea anterior şi mănăstirea Butoiu. Mănăstirirea Butoiu – Potoc (astăzi sub formă de ruine) din Satul Butoiu de Jos, este datată din sec. al XV-lea, reclădită în 1648-1649 şi 1850-1853;
Biserica de lemn monument istoric de importanță locală (Cod LMI 2015: DB-II-m-B-17397), are hramul „Adormirea Maicii Domnului” și e datată, conform LMI 2015, în anul 1855. Un manuscris din anul 1969 citează pisania bisericii (încă neidentificată), conform căreia ar fi fost construită în anul 1790 (în CF trecut 1755), construcția actuală fiind o refacere a celei din prima etapă, datată la 1855, iar clopotnița la 1945(?).
Funcțiunea anterioară – Biserică ortodoxă, de sat
Funcțiunea actuală – Biserică ortodoxă, de cimitir, părăsită
Încadrare stilistică – Arhitectură vernaculară
SITUAŢIA ANTERIOARĂ INTERVENŢIEI
La evaluarea inițiala a intervenției s-a constatat stare avansată de degradare a structurii de lemn, a zidăriilor de căramidă, a finisajelor, pridvor în pre-colaps
Se face precizarea că în această etapă nu s-au analizat în detaliu toate aspectele privind esențele de lemn utilizate și nici privind atacul fungic sau al unor insecte asupra acestora, dar se poate constata vizual prezența acestor fenomene ce produc în continuare degradări semnificative.
De asemenea, nu s-au făcut studii și analize de laborator privind componența materialelor principale și nici privind rezistențele mecanice ale acestora și gradul lor de afectare (cărămidă, mortar, lemn, etc.).
Cauzele degradărilor constatate sunt, mai ales, lipsa lucrărilor de întreținere a acoperișului și respectiv lipsa lucrărilor de reparații curente și capitale, atât la elementele structurale cât și la cele nestructurale, de finisare și de închidere la exterior.
LUCRARI DE PUNERE ÎN SIGURANȚĂ.
S-a propus punerea în siguranță a bisericii prin schimbarea învelitorii de sindrila cu aceleași dimensiuni si material. Se vor inlocui elemente de sarpanta (lați) si schimbarea cosoroabei naosului pe latura sudică
Se reface eșafodajul de sprijinire a turnului-clopotnița și se propune curățarea și revopsirea tablei turnului-clopotniță.
LUCRĂRI EFECTUATE
Intervenția a constat in demontarea treptată a învelitorii din șindrilă și montarea unei învelitori noi cu același dimensiuni si material ( aceeași esenta).
Inlocuirea unor elemente de șarpanta – cioplirea laților pentru înlocuirea celor degradați
Cioplirea unei cosoroabe de cca 4,5 m lungime pentru înlocuirea cosoroabei degradate de pe latura de sud a naosului
Au fost înlocuite capetele de arce structurale ale bolții în zona cosoroabei degradate
A fost refacut eșafodajul de sprijinire a turnului-clopotnița și a podului pridvorului, alcătuit din câteva elemente din lemn masiv.
Tot in aceasta zona (latura de vest) a fost executat un sprijin pentru parapetul de zidarie al pridvorului.
A fost curățată și revopsită tabla turnului-clopotniță,
CREDITE PENTRU PREGĂTIREA SI DUCEREA LA BUN SFÂRȘIT A INTERVENȚIEI
• releveu:
-scanare 3D și procesarea norului de puncte: Cristian Dumitru și Denisa Nicolaescu (Graphein); la procesare ne-au mai ajutat Cristian Arsenie și Bogdan Teodor
-completare și asamblare releveu: Andreea Enache, Raul Timiș, Maria Stoica (biserica); Alexandra Teodor (clopotnița)
• ridicare topografică: Florin Ispas, Cristian Arsenie, Anton Ionuț Codea
• proiectare și avizare/autorizare: Corneliu Ionescu, Andreea Enache, Alexandra Teodor, Bogdan Teodor (arhitectură și istoric, avizare/autorizare); Eugen Sabo, Horia Mihnea (structură); Cristian Arsenie (CU)
• SSM: Adrian Ispășoiu, Alexandra Teodor
• execuție șindrilă: echipa meșterului Mihai Bălin (Budești, Maramureș)
intervenție
• coordonare tehnică: Eugen Vaida, Bogdan Teodor
• meșteri șindrilari (montaj): Mihai Bălin, Maria Bălin, Gheorghe Florin Moldovan, Mihai Bogdan Berinde
• dirigenție de șantier: ing. Victoria Jipa
• voluntari: Lucian Toma, Radu-Ștefan Popa, Julia Maria Duică, Ioana Gheorghiță, Cosmin Iulian Cîrstea (parohie), Șafak Ișikyildiz, Maria Stoica, Andreea Maria Vatu, Irina-Alexandra Enache, Ingrid-Iulia Niculăiț, Rareș David, Andra-Teodora Necula, Gabriela Petri, Ana Nicola Bocănici, Florin-Iulian Stănescu (comunitate), Denisa Henegar, Mella Patricia-Marina, Sava Mihai-Cristian, Verman Teodora, Brînzei Oana Mihaela, Nelu Alexandru-George, Diana-Maria Oprea, Ștefan Nica (parohie), Cristian Petrescu (comunitate & comunitatea profesională)
• voluntari post-intervenție: Valentin Cristea, Adrian Stan, Mircea Popescu
• coordonare generală: Alexandra Teodor, Andreea Enache
Parohia a contribuit cu strângerea de fonduri pentru o parte din materialele necesare intervenției, precum și cu organizarea meselor și a cazării pentru voluntari și meșteri. Comunitatea a contribuit cu donațiile pentru șindrilă și cu câte trei mese pe zi pentru voluntari și meșteri, timp de aproape trei săptămâni.
Sponsorii strategici ai Ambulanței pentru monumente – Profi Romania și DEDEMAN – au contribuit cu o parte din cheltuielile pentru materiale, cu cheltuielile pentru manopera meșterilor și transportul șindrilei.
Cross Structural Design ne-a oferit, pro bono, servicii de expertiză structurală și consultanță.
Graphein ne-a oferit, pro bono, servicii de scanare laser 3D și procesare a norului de puncte.
Asociația Română de Sănătate și Securitate a Muncii ne-a consiliat pe teme de SSM.
Domnul Radu Alexandru, Director DJC Dâmbovița, și domnul Teodor Bâte, arhitectul șef al județului, ne-au ajutat cu multă generozitate să ne încadrăm în calendarul planificat al intervenției. Intervenția s-a realizat în cadrul proiectului „Ambulanţa pentru monumente”, proiect inițiat de Asociatia Monumentum și susţinut de către Alteţa să Regală, Prinţul de Wales prin The Prince’s Foundation
