Cabanele montane sunt parte din patrimoniul național doar în inimile iubitorilor de munte, ca noi. În rest, nu le vom găsi pe nicio listă a monumentelor istorice iar multe sunt abandonate sau modificate irecognoscibil. Nu există niciun sistem de protecție pentru cabanele istorice, nici măcar pentru cele înființate de SKV. Aici am avut norocul de proprietari înțelegători.

În continuare cabana nu este funcțională dar este pusă în siguranță.

Coordonatoarea noastră, Veronica Răileanu Vaida, își amintește cu drag din anii de studenție de cabana Leaota; cu atât mai mult s-a bucurat că a putut contribui la salvarea ei:

“ Am ajuns la Leaota în iulie 2022 după 15 ani, cu aceeași bocanci! Eram încă studentă când băteam munții cu un club montan. Cabana Leaota este dezafectată de mulți ani, în interior ploua de câțiva ani, cabana fiind acoperită cu o tablă metalică deja degradată. Munții Leaota au culmi și văi domoale dar aici nu ajung mulți călători, zona fiind mai greu accesibilă, noroc că e o stână și proprietarii supraveghează și clădirea. Iată cum a fost la munte 3 saptămâni vara trecută!

Cum e să adormi cu luna printre brazi și să te trezești cu soarele printre brazi? Așa a fost intervenția de la Leoata, la care am dormit direct afară pe prispa unei anexe dezafectate.

Cabanele montane păstreaza un șarm al vremurilor care s-a așezat peste ele și le-a modelat. Aflată pe un mic platou orientat către pădure, cabana, care de fapt e doar un refugiu acum, se afla în stare de degradare avansată. Aceasta face parte din circuitul refugiilor montane construite înainte și imediat după război din materiale din proximitate și acoperită cu șiță.

Intervenția s-a desfășurat la nivelul acoperișului unde s-a refăcut sistemul inițial de acoperire sub îndrumarea arhitectului Jan Hulsemann care ne-a ghidat pe parcursul celor 3 săptămâni ale șantierului.

Pe lângă operațiunile de bază, s-au recuperat elementele decorative de tablă și s-au montat din nou pe colțurile acoperișului. De asemenea, s-a înlocuit suportul de lemn a acestor elemente de tabla, fiind sculptat după elementele originare. De asemenea, s-a realizat un releveu al fațadelor și al învelitorii.

Proprietarul cabanei ne-a pus la dispoziție materialele de construcție necesare. Adrian Ciurea a fost mereu prompt cu nevoile noastre de pe șantier și a avut amabilitatea să ne prezinte din partea Fundatiei Conservation Carpathia activitățiile de protejare a patrimoniului natural în care sunt implicați.

Am apelat la 3 meșteri șițari din zonă care au fost de acord să se izoleze cu noi timp de 3 săptămâni.

Până la cabană se poate urca doar pe jos timp de 1,5 h. Materialele le-am urcat cu 2 tractoare, care de-abia au reușit să urce pe drumul de pământ denivelat și înmuiat de viituri. Cătălin Diaconescu cu cei 2 fii ai săi, Lorin și Sorin au fost alături de noi în această operațiune și apoi pe tot parcursul intervenției. Băieții ne-au ajutat să ne adaptăm mai ușor la mediul în care am stat și ne-au transportat cu ATV-ul proviziile necesare. Sus, la 1330 m nu am avut nici semnal și nici curent electric. Apa pentru spălat și gătit o aduceam de la izvorul de lângă refugiu, ca pe vremuri. Lipsa semnalului a facut ca grupurile de studenți să se coaguleze mai ușor în jurul poveștilor la focul de tabară. Serile la Leaota se încheiau cu un foc de tabară la care se trăgeau concluziile zilei. Jan Hülsemann însuflețea chitara cu care urcase, iar Sebastian îl acompania la vioară.

Am avut noroc de vreme senină pe tot parcursul intervenției, mai puțin câteva zile în care a plouat mocănește.

S-a lucrat la foc intens, pentru ca meșterii băteau cu vână șița. Nea Ioan a fost sufletul intervenției, el înviora mereu atmosfera cu o gluma pe care o avea la îndemână.

Mesele gustoase au fost pregătite de voluntarii care au făcut eforturi mari la bucătărie, toate operațiunile începeau cu căratul apei de la izvor și putea fi nevoie și de un foc dacă găteam la ceaun. Dimineața primeam lapte proaspăt și brânză de la stână de pe deal unde poveștile cu urșii și lupii erau la ordinea zilei. Maria Mîndru ne-a ajutat să identificăm și să culegem plante pentru ceai.”

Prietena noastră, Daiana Maciulschi și-a luat concediu și a venit de la Timișoara ca sa fie cu noi și să coordoneze o săptămână acest șantier în condiții neobișnuite.

Mulțumim ISU Argeș pentru punerea la dispoziție a unui cort și prietenului ambulanței, Marcel Lucaciu pentru implicare și promptitudine.

Klaus Philippi a venit să dea o mână de ajutor și să scrie despre intervenție pentru ziarul Deutsche Zeitung: https://adz.ro/…/blech-runter-fuchsschwanz-bereit…

Voluntari:

Daiana Maciulschi, Sebastian, Mircea, Ricarda Hulsemann, Avram Andreea, Ioana Viorica Georgescu, Emma Ilinca Ionita, Botaș Cristiana-Lavinia, Năsălean Mădălina, Berta Melinda, Nistor Andreea, Ana Maria Avramescu, Eliza Voiculescu, Klaus Martin Philippi, Ioana Muraru, Mara Șandru, Petrescu Ioan Radu, Sabina Răscolean, Diana Milica, Ioana-Teodora Mindru, Mindru Maria, Mara Misosniky, Andreea Dănilă, Ioana Scărlătescu, Sorescu Ioana Alexia, Bob Raluca, Smaranda Oprea, Stoica Maria Alexandra, Vremi Raluca Elena, Tudor-Matei Onofrei, Tecla Scripcariu, Silviu-Daniel Arnautu, Radu remus macovei, Ioana Necula, Andrei-Vladimir Popa, Claudiu-Ionut Baraian, Diana Zaharie, Carare Giorgia, Daniel Sendruc, Bogdan Copețchi, Anita Dumitru și Luca Misosniky.

Meşteri: David Ioan tatăl, David Ioan fiul, Vorovenci Bogdan

Coordonatori tehnici: Jan Hulsemann, Daiana Machiulschi

Coordonatori logistică: Veronica Vaida, Andreea Năprădean

La final dorim să le mulțumim sponsorilor noștri strategici, Profi Romania și DEDEMAN fără de care munca noastră nu ar putea fi posibilă.

Intervenția s-a realizat în cadrul proiectului „Ambulanţa pentru monumente”, proiect inițiat de Asociația Monumentum și sprijinit de The Prince’s Foundation, organizație prezidată de Majestatea Să Regele Charles al III-lea.