SITUAȚIA EXISTENTĂ
Rezervatia Mulinologică Cheile Rudăriei este una dintre cele mai importante rezervații de acest gen. Pe parcursul celor 3 km pe care au existat odinioară 40 de mori (acum numai 22), se află și moara numită „Îndărătnica de la părete”, considerată cea mai veche din complex. Se sprijină parțial
pe stâncă, parțial pe doi stâlpi din lemn. În urma unei viituri care a afectat grav alte mori mai recente și mai rezistente, moara „Îndărătnica de la părete”, protejată parțial de un perete de stâncă lângă care s-a înălțat, a supraviețuit cu avarii. Învelitoarea din șindrilă de fag s-a învechit și ea, fiind din nou necesare intervenții pentru stoparea degradărilor.

SITUAŢIA ANTERIOARĂ INTERVENŢIEI
Scurgerile de apă de pe versant au determinat acumularea continuă a depunerilor vegetale lângă tălpile morii, ceea ce a dus putrezirea uneia dintre
ele, necesitând înlocuire. Pe de altă parte, apa de ploaie a degradat șindrila de fag, câțiva lați și căpriori.

PROPUNERE DE PUNERE ÎN SIGURANȚĂ
Propunerile au vizat remedierea situației constatate la evaluarea din teren, privind stabilitatea morii și protejarea ei cu o învelitoare nouă, din șindrilă de fag, executată manual și având caracteristicile celei anterioare.

LUCRĂRI EFECTUATE
Voluntarii au fost împărțiți în două ateliere: un prim atelier a lucrat sub îndrumarea unui meșter șindrilar din sat și a confecționat șindrilă din fag, prin crăpare pe fibră, după tehnica tradițională; cel de-al doilea atelier a documentat și înlocuit una dintre tălpi, putredă, cu o nouă talpă, apoi a demontat și înlocuit componentele degradate ale acoperișului: câțiva căpriori și lați (înlocuiți cu piese de aceeași esență, cioplite în maniera celor anterioare), apoi șindrila veche foarte degradată. Primul atelier a furnizat șindrila, care a fost în final montată după modelul anterior. La confecţionarea şi montarea şindrilei au participat mai mulţi membri ai comunităţii în frunte cu primarul localităţii, Mihai Vlădia. Intervenția a fost coordonată de către Asociaţia pentru Patrimoniu Activ – PACT din Timişoara şi a fost co-finanţată de către Ordinul Arhitecţilor din România şi Primăria Eftimie Murgu.

PREZENTARE GENERALĂ
Valea Almăjului este una dintre cele mai bogate zone etnografice din ţară atunci când vine vorba de patrimoniul mulinologic. Ansamblurile spectaculoase de mori de apă, unele încă utilizate, altele dimpotrivă abandonate, reprezintă în mod evident una dintre cele mai mari bogăţii ale zonei. La Ibulcina, probabil pe locul unui vechi cătun dispărut, echipa Ambulanţei a găsit două mori, una care măcina făina pentru oameni, cealaltă pentru animale. Una care a funcţionat aproape pe tot parcursul şederii noastre acolo, cealaltă, abandonată, a cărei roată s-a oprit de mulţi ani.

SITUAŢIA ANTERIOARĂ INTERVENŢIEI
Învelitoarea morii avea ţiglă lipsă, căpriori putrezi şi „leţuri”, cum se spune în zonă degradaţi care nu mai puteau fi păstraţi.

PROPUNERE DE PUNERE ÎN SIGURANȚĂ
S-a propus desfacerea acoperişului pe partea degradată, cercetarea cu atenţie a tuturor inscripţiilor prezente, completarea căpriorilor degradaţi, înlocuirea şipcilor şi ţiglelor degradate.

LUCRĂRI EFECTUATE
Am hotărât să păstrăm până la ultima ţiglă bună, să o păstrăm chiar acoperită de muşchi acolo unde a fost posibil şi să înlocuim ţigla distrusă cu exact acelaşi tip de ţiglă veche. Nu am fabricat o învelitoare de şindrilă, chiar dacă şindrila de fag a fost specifică acestei zone, pentru că ţigla de Jimbolia, este de mai bine de 100 de ani materia primă pentru acoperişurile din Banat, şi de atâta timp, ea a intrat în istoria zonei.