PREZENTARE GENERALĂ
Tradiția locală și unele argumente de ordin stilistic îndreptățesc datarea lăcașului cândva în a doua jumătate a sec. XVII – prima jumătate a celui următor.
Alcătuirea sa este simplă, cu naos de plan dreptunghiular continuat la est de o absidă poligonală, iar la vest de un pronaos peste care se înalță
un turn-clopotniță scund. Cel din urmă provine probabil dintr-o etapă ulterioară (sec. al XIX-lea). De-a lungul existenței sale, biserica s-a aflat în repetate rânduri într-o stare avansată de deteriorare, motiv pentru care i-a dispărut probabil și pictura de la interior.

SITUAŢIA ANTERIOARĂ INTERVENŢIEI
În ultimele decenii, învelitoarea de șindrilă s-a degradat din nou, așa încât apa din precipitații a afectat părți din structura șarpantei și a pătruns la interior. Pentru o proteja temporar, localnicii au acoperit-o cu o prelată, fapt ce a favorizat și mai mult atacurile fungice și xilofage asupra structurii din lemn.

PROPUNERE DE PUNERE ÎN SIGURANȚĂ
Ca urmare a evaluării stării de conservare, s-a propus documentarea, demontarea și completarea de urgență a elementelor degradate din lemn (lați),
apoi montarea unei noi învelitori de șindrilă.

LUCRĂRI EFECTUATE
După documentare, s-a pregătit șarpanta, înlocuindu-se șipcile degradate, păstrându-se însă cât mai mult din materialul original. În cele din urmă,
s-a montat noua șindrilă, tratată în prealabil împotriva intemperiilor și a dăunătorilor biologici cu o soluție pe bază de sulfat de cupru oferită de producătorul Bochemit şi de distribuitorul Deposib Expert din Sibiu. Intervenția a fost coordonată de Asociaţia pentru Patrimoniu Activ – PACT din Timişoara şi a fost co-finanţată de Ordinul Arhitecţilor din România, Mitropolia Banatului, Parohia Jupâneşti şi Primăria or. Făget.