Luncșoara, Biserica Ortodoxă de Lemn

l1L34

PREZENTARE GENERALĂ
Tradiția locală și documentele cercetate pâna în prezent ne transmit ca această biserică a fost mutată pe actuala locație în jurul anului 1825. Proveniența este încă învaluită de incertitudine, unii zicând ca ar veni din cătunul Crăciunești, alții din Vața de Sus, județul Hunedoara. Alcătuirea sa este
simplă, naosul fiind dreptunghiular, continuat la est cu absida poligonală (trei laturi), nedrecrodată, iar la vest cu pronaosul (tinda) peste care se înalță
un turn svelt, cu foișor, rar întâlnit în județul Arad. Pe lângă turnul impozant, o altă particularitate o reprezintă cele două intrări poziționate pe latura
sudică (una destinată tindei, cealaltă naosului). Pictura, care se mai păstrează în întregime pe iconostas și parțial în altar, este realizată de Ioan
Demetrovici, pictor „de oraș” spre sfârșitul secolului XIX. Acesta pictează o suită de biserici din apropiere (inclusiv pe cea din Vîjdoci, unde se mai
păstrează pisania datată 1870), de unde aflăm perioada și faptul că el era din Timișoara. Atât interior cât și exteriorul este tencuit la nivelul pereților,
conform surselor, pe la început de secol XX. De la familia părintelui Viorel Cotocea aflăm că ultima intervenție de înlocuire a șindrilei horjite a fost
făcută înainte de 1975.

SITUAŢIA ANTERIOARĂ INTERVENŢIEI
Învelitoarea de sindrila a bisericii, cât și a impresionantului turn de deasupra pronaosului, se gaseau într-o stare avansată de degradare, punând în
primejdie starea de conservare a monumentului și a picturii care a mai supraviețuit. Apa provenită din intemperii se infiltra în interiorul bisericii și,
în scurt timp, ar fi afectat iremediabil elementele componente ale acesteia.

PROPUNERE DE PUNERE ÎN SIGURANȚĂ
Ca urmare a evaluării starii de conservare, s-a propus documentarea (inclusiv prelevarea unui martor), desfacerea și înlocuirea elementelor degradate
de lemn (lații) și montarea unei noi învelitori din șindrilă, de aceeași factură ca și cea descoperită la fața locului.

LUCRĂRI EFECTUATE
A fost înlocuita învelitoarea foarte degradată cu o înveliatoare nouă, din șindrilă horjită, de aceeiasi esență si dimensiune. Aceasta a fost batută în
două straturi, cu cuiul aparent. Învelitoarea gasită la fața locului a fost batută într-un singur strat, dar s-a decis adăugarea unui strat în plus pentru a-i
spori rezistența în timp. S-a păstrat un martor a tehnicii și materialelor înlocuite și s-a depozitat în podul bisericii. Intervenția a fost coordonată de
Asociația Monumentum din Sibiu și de Asociația Culturală Vernacular din Arad și a fost co-finanțată de Consiliul Județean Arad, Arhiepiscopia
Aradului și de Secretariatul de Stat pentru Culte.